Monumente disparute: Biserica „Sfântul Spiridon”

Sf. Spiridon

Biserica Sf. Spiridon a existat pana la mijlocul secolului trecut la intersectia Bulevardului Independentei, cu Strada Calarasilor unde se afla astazi Palatul Telefoanelor. A fost a treia, in ordine cronologica, ridicata in Braila, pe un teren viran aflat la marginea orasului, langa cimitir, la intersectia a doua artere principale, Glassisului si Silistrei, avand limita de est pe strada Santului.

Localizarea aproximativa a fostei biserici “Sf. Spiridon”

Aceasta biserica a fost atestata documentar in anul 1820, fiind mentionata data pe un penticostar al bisericii tiparit la Blaj: ”„A Sfantului Spiridon” si am scris eu preot Demitri, 1820, Mart. 4”.  Biserica a fost sfintita de parintele Teofilact in anul 1842, cu imputernicirea Episcopiei de la Buzau, de care depindea atunci Braila. Deasupra usii de la intrarea in biserica se gasea o placa memoriala cu urmatoarea inscriptie din care mentionez: „Aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica cu patronajul „ Sf. Spiridon” s-a fondat (este vorba de repararea sa) in anul 1841 in zilele prea inaltului domn Alexandru Dimitrie Ghica V.V. cu binecuvantarea iubitorului de Dumnezeu, Episcop de Buzau D. D. Chesariu si s-a terminat in 1842 prin staruinta si ajutorul Dlui Mihail Chiriachu si preotului Dragomir. „La anul 1865 1866 s-a reparat si s-a zugravit sub domnia lui Alexandru Ioan I si Carol I si sub pastoria prea Sfantului Episcop de Izmail D. D. Melhisedeec cu fondurile bisericii si sub privegherea D-lui Theodor Chiriac, epitropul acestui sfant locas”.

Dupa cum se observa au fost cel putin doua reparatii in aproape jumatate de secol (1826-1866), ceea ce denota ca biserica nu avea o constructie solida. La 1906 mai puteau fi vazute aici fragmente din monumentul funerar al colonelului Arnold Jacobson, ocarmuitorul judetului Braila, cu epifatul: “A la memoire du Colonel et Chevalier Arnold Jacobson / gouverneur d’Ibraila”. In fata bisericii, pe o parcela de teren cuprinsa intre strazile Glassiusului si Romana, s-a amenajat o piata publica purtand numele Sf. Spiridon, care a fiintat pana in anul 1923, cand primaria a cedat aplasamentul pentru construirea Palatului Agriculturii.

Biserica Sf. Spiridon Braila

Demn de mentionat este faptul ca biserica dispunea de o avere de 60.000 de lei, de o suprafata de teren in comuna Rosiori de 5 hectare, cat si de patru imobile in Braila. Serviciul religios era efectuat de 3 preoti si un dascal. In anul 1963, autoritatile locale, ale fostului regim comunist au hotarat, demolarea bisericii sub pretextul sistematizarii zonei, in realitate aceasta a fost sistematizata un deceniu mai tarziu, iar locul ei a fost ocupat de Palatul Telefoanelor.

Surse:

This entry was posted in Braila and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

7 Responses to Monumente disparute: Biserica „Sfântul Spiridon”

  1. m.stoica says:

    Felicitari! Ca de obicei, vii cu noutati. Stii din ce an este prima fotografie? Este din arhiva personala? In fundal stanga este vizibila silueta fostei biserici evanghelice luterane, astazi cu hramul Sf. Spiridon.
    Cat priveste ultima imagine, aceea despre care spui ca este din colectia muzeului, ea reprezinta, de fapt, o reproducere a copertei volumului “Ramasitele Proilaviei” de Pr. Serban Sampetru, aparuta in 1996, la editura Istros.

    • Dominus says:

      Multumesc! Nu le-as putea numi noutati, dar am gasit putin timp liber sa mai adaug un articol aici.
      Cred ca sunt mult prea putine informatii despre aceasta biserica, multa lume nici nu stie ca a existat si o confunda cu fosta biserica evanghelica luterana de pe Bulevardul Cuza, de aceea am considerat ca merita un articol aici cu mai multe detalii. Pozele le-am gasit cu mare dificultate pe internet iar textul de pe ele nu imi apartine.
      Daca mai sunt si alte informatii care n-au aparut aici despre biserica, puteti sa completati articolul!🙂

  2. Camelia Pugna says:

    Felicitari, Dominus! Urmaresc de ceva timp blogul tau, iar acest articol ref. la biserica Sf. Spiridon m-a “luminat” la propriu! Am vazut mai demult cartea postala veche cu Bvd. Carol, postata de tine mai sus, intr-un album cu carti postale vechi din colectia Valeriu Avramescu si nu pricepeam deloc localizarea, tocmai din cauza turlelor acestei biserici, care credeam ca mai exista! Din pacate nu mai exista, o cautam degeaba! Si ce comori de istorie si vestigii avea si aceasta biserica, la fel ca atatea alte cladiri sau monumente care acum au disparut din “peisajul” brailean! Cu atat mai mult suntem datori sa cunoastem si sa pretuim cladirile si munumentele care mai stau “in picioare” si care au rezistat ravagiilor timpului si a istoriei! De aceea, apreciez si eu, modest,demersul si efortul tau, macar vizitand si citind postarile tale! Inca odata, felicitari!

  3. Camelia Pugna says:

    monumentele

  4. Pingback: Biserica “Sfântul Spiridon” – monument dispărut

  5. misflorentina says:

    Aveam sapte ani cind a fost demolata aceasta biserica in care am si intrat de citeva ori cu draga mea Didina.
    Gardul liceului Murgoci este acelasi ca si in fotografie, slava Domnului.
    Iar cu tramvaiele acelea am numeroase amintiri intrucit, locuind pe strada Franceza, adica foarte aproape de Depoul de Tramvaie, ne jucam deseori in ele. Imi amintesc bancutele lor de lemn, spatiul destinat taxatorului si cele doua cabine de la capetele tramvaiului pentru wattman.
    Si cum sa nu imi amintesc circiuma Ostrov din coltul Calarasului in Bariera, unde se adunau carutasii de la PAL pentru un toi de tuica.
    Sau cofetaria de peste drum de linga gazarie, de unde, cu 1 leu imi cumparam pralina.
    Si imi amintesc si biserica de la Piata Concordia, unde acum se afla cele doua blocuri.
    Acolo mergeam pentru ocolire in saptamina Mare tot cu iubita mea Didina (era bona mea, o domnisoara in virsta, de moda veche care ma rasfata cu cel mai bun desert ce mi-a marcat copilaria: chaudeau.
    Sa nu uit de Scoala de fete de pe Calarasi (unde acum se afla sediul Concivia).
    Desigur, ar fi multe de povestit!
    De curind, recitind cartea lui Theodor Constantin – Fiul lui Monte Cristo, am facut o incursiune prin Braila veche, incercind sa identific locurile despre care vorbeste autorul in carte, si nu am reusit decit sa imi stirnesc o maaaare amaraciune. Oamenii astia parca vor sa isi stearga urmele! Vor sa isi uite istoria! Putine mai sint locurile ce vorbesc despre orasul bogat si cosmopolit care a fost Braila, un oras transformat intr-o mare ruina
    PACAT!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s